Baratki

Maine voi fi inconjurat de… 5-10-20… prieteni. Nu stiu numarul. Stiu ce ne uneste. Un spirit deja uitat. Un spirit ce striga nu de mult Forza Rapid si nu muie steaua. Nu stiu cati vor mai veni. Sunt oameni si nu dobitoci. Sunt oameni ce vin pentru ceea ce insemna Rapid. Fotbal in spirit de fair-play. Suntem o asociatie cultural-sportiva si nu o inreprindere de consum, care trebuie sa produca cu orice scop si indiferent de mijloace.
Indiferent de cati voi fi inconjurat voi spune aceste cuvinte : Cei care vor sa cante alaturi de mine, sa imi stea alaturi. Vom canta pentru ceea ce am fost, ceeea ce am uitat sa fim si ceea ce vrem sa (re)devenim. Puterea mitului RAPID nu a stat in echipa. Sa fim seriosi. Am fost boemi, privind echipa. Ne-a placut. Cati nu am fost incantati de randurile Maestrului Ioan Chirila. Sunt alte vremuri. Presa creeaza scandal. Echipa hraneste aceasta hidoasa hidra. O injuram si creste si mai mult.
Ne-am concentrat atat de mult asupra echipei incat am uitat de noi. NU echipa a tinut prima pagina, ci noi! Noi suntem RAPID!. De ce uitam atat de repede? De ce ne transformam in ceea ce uram? De aceea voi sustine acel grup de nebuni care vor canta indiferent de rezultat. Nu sustinem niste mercenari. Nu sustinem pe Copos, Valvis, Taher sau orice anonim dornic de reclama pe spatele nostru. Sustinem un mit. Incetati cu muia, incetati cu strigate referitoare la anonimi. Mai presus decat orice am fost noi. Invatati sa fim din nou, noi!
Haideti sa cantam! Din nou. Mingea e la noi. NU la ei. Ei sunt doar anonimi. Cand vom invata ce putere sunt? Cand? Maine vom canta!
Si ce daca vom fi 2,4,5,6,7…. Nu numarul conteaza. Pentru mine conteaza sa nu moara un spirit. Pentru ca sunt prea putine valori si prea multe deseuri.
Vreti sa cantati? Verniti la meci. Nu vreti? NU mai veniti. Nu are rost. Nu are rost pentru ceea ce suntem din 1923. UN MIT!!!!!!

Maine, in Giulesti, clipa va avea 90 de minute. 90 de minute pline de pasiune, speranta, furie, nervi multi, bucurie. Toate acestea sigur vor lua loc pe scaunele din tribune. Vor fi ele si in teren? La acest Rapid mai sters ca niciodata?
Nu dor infrangerile cat doare nepasarea si indolenta aratata in joc in ultimele meciuri. Pentru ca asta a durut intodeauna in Giulesti, mai mult decat orice. Nu infrangerile au adus neaparat regrete, asta si pentru ca mai mult decat oriunde, infrangerile nu au fost decat un sut in fund, care ne-a facut sa inaintam cu fruntea sus prin mocirla ligii 1 din Romania. Nimic nu a durut mai mult decat un joc anost si o nepasare din partea jucatorilor.
In meciul de pe Giulesti, contra lupilor germani, nu ne dorim decat sa vedem macar 10% din pasiunea care se regaseste in tribune. Va fi de ajuns si acest 10% daca il adaugam la acel 100% din tribuna.
Calificarea poate parea foarte departe in acest moment. Dar o clipa de pasiune este tot ce cerem. Este timpul ca echipa Rapidului, cea mai cosmopolita din toate timpurile, sa inceapa sa simta fenomenul mitului numit Rapid.
La lupta! Oferiti-ne o clipa!