Baratki

Nu o sa incerc sa revin asupra subiectului cine sunt mai vinovati in aceasta gluma proasta de meci. Pentru mine a fost clar ca jucatorii l-au lucrat pe Rednic. Asa cum ma asteptam de marti, Rednic a pierdut inca o data vestiarul, din pacate jucatorii i-au sacrificat tocmai pe aceia care indiferent de timpuri au dus mai departe mitul numit Rapid : suporterii.
Subiectul pe care o sa incerc sa il explic este acel moment care depaseste in durere chiar si eliminarea din Cupa. Refuzul unui jucator de a fi capitanul Rapidului. Ca o ironie am vazut astazi la emisiunea RapidTV de pe Telesport ce insemna pentru jucatorii din anii primului titlul fenomenul Rapid. Oameni care din dragoste pentru Rapid refuzau sisteme si riscau chiar puscaria. Ce sa mai spunem de mandria de a fi capitan la Rapid. Am ajuns in anul 2008 intr-un moment in care mai multi jucatori refuza sa preia banderola de capitan. Multi l-au aratat cu degetul doar pe Constantin, dar de pe stadion s-a vazut cum banderola s-a tot plimbat intre jucatori : Dica - Constantin - Lazar - Coman.. pana cand a poposit langa bara.
Incercand sa (imi) explic de ce au refuzat banderola, am gasit raspunsul la un prieten. Acesta a spus ca in teren cel mai important om al antrenorului este capitanul. Cel ce in teren pune in aplicare cel mai bine indicatiile antrenorului si deseori poate fi chiar antrenorul din teren. In meciul de cupa niciunul dintre jucatori nu a vrut sa fie omul lui Rednic. Doar cand am inteles acest lucru am reusit sa imi dau seama ca jucatorii nu au refuzat istoria Rapidului, nu au dat cu piciorul mandriei de a fi capitan la Rapid.
Va aduceti aminte cum se bucurau jucatorii alaturi de Bergodi? Sau ce grup puternic era echipa? Rapidul dadea senzatia ca joaca din placere. In scurt timp Rednic a reusit sa distruga tot acest grup si sa dea o fata crispata Rapidului.
Orbiti de aceasta dorinta de a scapa de Rednic jucatorii au uitat de cei din tribuna. Oameni care fac tot felul de sacrificii pentru a fi alaturi de echipa, oameni care poate ca il au sau nu la suflet pe Rednic, dar care fac deplasari pentru a duce mai departe istoria acestor culori. De partea cu banderola am reusit sa trec, dar de solutia gasita de jucatori : sacrificarea suporterilor pentru a scapa de Rednic nu am putut sa trec.

Orgoliul lui Rednic pare cea mai mare piedica a sa in calea succesului. Din pacate acest orgoliu il orbeste cand vine vorba de infrangeri si “reuseste” sa isi puna vestiarul in cap acuzand jucatori in stanga si in dreapta. Inca de la venirea sa, Rednic a creat tensiune. Incercand sa isi impuna jucatorii doriti de el creaza artificial tensiune si isi hartuieste proprii jucatori. Cand stii ca propriul antrenor iti vaneaza orice greseala ai un stress in plus si risti sa gafezi mult mai des.
Nu vi s-a parut ciudata metamorfoza unor jucatori precum Lazar, Cesinha, M. Constantin, jucatori care sub comanda altor antrenori jucau la un nivel mult mai ridicat?
Se pare ca Rednic nu a invatat nimic de la mandatul sau de la Dinamo, acolo unde tot vestiarul a avut de castigat pana la urma. Imi e teama ca Rednic nu isi va domina niciodata orgoliul iar in lupta cu vestiarul antrenorul intodeauna va iesi invins.
In acest “razboi” care devine tot mai clar dintre antrenor si jucatori voi pe cine gasiti vinovat?

Cred ca si voi v-ati saturat sa va tot uitati la televizor la alte campionate. Astazi, in tot mai micul nostru Giulesti, joaca echipa noastra mare.
Cu doza de subiectivism inevitabila atunci cand vine vorba de Rapid, nu cred ca ma voi hazarda, daca voi spune ca Rapid are cel mai bun 11. Nu vorbesc despre lot, ci despre primul 11. Stiu ca intodeauna campionatul este un drum lung, in care un rol esenatial il au rezervele cat si victoriile in meciurile cu echipele mici, dar cum e la moda ca toata lumea sa se laude cu forta primului 11 voi incerca sa explic de ce am ajuns la concluzia ca avem cel mai bun 11.
Coman, portar de nationala.
Sapunaru - Maftei - M. Constantin - Bozovici. In afara de Maftei consider ca ceilalti sunt jucatori de nationala, jucatori care au reusit sa aduca langa talent si elementul numit constanta in evolutii. Cheia apararii noastre cred ca va sta la Maftei, daca acesta nu va gafa, probabil nu vom primi gol.
Mijlocul este elementul care ma incanta cel mai mult la aceasta echipa. Se imbina talentul cu forta, recuperarea de baloane cu creatia. Dica - Lazar - Pancu - Cesinha. Oameni care pot deopotriva sa care pianul, dar sa si cante la el. Nicio echipa din Liga 1 nu cred ca se ridica la nivelul nostru cand vine vorba de mijloc.
Atacul este compartimentul care personal imi da cele mai multe batai de cap. Asta si pentru ca poate fi demential sau poate sa fie veriga slaba a acestei echipe.
Burdujan si Boya, jucatori inconstanti. In amicale Boya a dat senzatia ca are multe de aratat si a atins acea maturitate, acum trebuie doar sa dovedeasca in meciurile oficiale. Vin apoi doi golgheteri, adusi insa pe ultima suta de metri : Despotovic si Joao Paolo. In functie de cat de repede se vor integra putem sa avem parte de o transformare, atacul sa devina punctul forte al echipei.
Consider ca echipa va arata mult mai bine in oficiale decat in amicale, pentru ca acum va intra pe teren si cel mai important jucator al nostru : omul din tribuna. Vremea tine cu noi si sper sa fim cat mai multi, mai ales ca este primul meci dupa atata pauza si sunt sigur ca sunteti curiosi cum arata echipa pe teren. Iar acest lucrur se vede cel mai bine din tribuna si nu din acel fotoliu in care te bombardeaza comentatorul cu tot felul de tampenii, in functie de pasiunea sa pentru diverse echipe.
Asadar, haideti pe stadion sa asistam din nou la sut si gol!