Baratki

A fost o zi cu trei puncte. Meciul pe care rasfatatul septar il astepta de atata timp. Acesta a dovedit o mare pofta de joc, coborand de multe ori in propriul teren si chiar recuperand baloane, lucruri ce pareau ca nu au loc in bagajul de cunostinte (fotbalistice) ale fostului interist. Multi suporteri au declarat dupa meci, ca o astfel de reprezentatie o asteptau de foarte mult timp. Zicu a parut ca un jucator renascut si cu o pofta teribila de joc. Multe driblinguri reusite, dar mai ales multe pase prin care si-a pus coechipierii in pozitii favorabile. Dar peste toate acestea reusita sa din minutul 60 prin care a inchis gura tuturor celor care il considerau campion la ratari.
In ciuda unei victorii lejere in multe momente Rapid si-a aratat slabiciunile. In special la fazele fixe, acolo unde rapidistii nu reusesc sa se concetreze. Singurele momente periculoase pentru poarta lui Coman au venit in urma cornerelor executate de timisoreni. Am vazut de curand ca fazele fixe pot fi de ajuns pentru a castiga un meci.
Impartasesc opinia generala ca a fost un meci care putea fi castigat la o diferenta mult mai mare, dar inclin sa cred ca asta se datoreaza in principal slabiciunii adversarului. Constructia visiniilor a aratat in multe momente ca nu are orizont, abuzand de mingile lungi fara tinta. Foarte putini au incercat sa intre in combinatii cu mingi pe jos, personal remarcand doar doi jucatori : Zicu si Lazar.
Per total este bine ca am reusit sa trecem cu bine peste acest debut. Intodeauna am fost de parere ca inceputul este foarte important, mai ales la noi, unde starile de spirit se schimba atat de repede, in special la nivelul conducerii.
Astept cu interes meciul de cupa unde vom vedea daca Rapid va confirma jocul in crestere. Pe miercuri asadar.

Unii ofera magie iar altii culoare. Va invit sa urmariti urmatorul video ca sa aflati cine si in ce fel.

Intr-un fotbal democratic, deciziile conducatorilor ar trebui sa fie decizii ce pot fi schimbate atunci cand se dovedeste ca s-a gresit. Din pacate la timpuri noi, folosim oameni cu mentalitati invechite ce nu se pot scutura de vechile “siretlicuri”.

S-a ajuns la un consens general, ca actualul loc de disputare nu este un mediu propice unui spectacol fotbalistic. Din contra, sunt riscuri foarte mari sa existe incidente intre suporteri. Vor fi prezente 3 dintre cele mai patimase galerii din tara si totodata este posibil sa existe un front comun intre cele doua galerii infratite impotriva supoterilor olteni.

Pe langa acest aspect, Kanal D a dat asigurari ca nu isi doreste sa impuna locul de disputare printr-o anumita locatie.

Lucrul pe care nu l-am inteles din start si nu pot sa mi-l explic : cum de e posibil ca echipa organizatoare sa nu isi poata alege terenul pe care isi disputa meciul?

Insusi presedintele FRF a recunoscut ca este o decizie gresita. Poli Timisoara, a afirmat ca nu tine mortis sa joace la Craiova, mai ales dupa incidentele din week-end.

Si totusi decizia ramane cea initiala. S-au adus toate argumentele posibile ca este o decizie gresita dar se continua pe acelasi drum. Nu pot sa nu ma gandesc ca este un gest premeditat, prin care se urmareste pedepsirea mai grava a Rapidului, avand in vedere antecedentele clubului.

Ganea a spus un adevarat dureros aseara, Liga nu avea voie sa impuna un asemenea lucru unui club de talia Rapidului. El a acuzat voalat conducerea clubului care din nou a fost din carpa. O conducere care se rezuma la comunicate, plansete in batista si mangaieri pe crestet. Prea putin pentru o conducere de club european.

Cat despre meciul Rapid - Poli - Craiova (deja s-a creat un nou curent in fotbalul romanesc, meciul disputat in 3 in loc de 2) ramane cum au stabilit.

Intr-un fotbal tot mai spalacit din cauza multor personaje intrate in acest peisaj doar pentru spalarea de bani negri, am uitat sa mai cautam simboluri.

Acei jucatori emblematici, acei jucatori care au slujit echipa, care stiu cum e sa castigi un titlu, sa participi in cupe europene si sa joci in Europa. Oameni care isi lasa amprenta pe un numar, in cazul de azi, 23. Un astfel de jucator este Adrian Iencsi.

Un jucator care are sufletul pe vecie alaturi de Giulesti. Fundas de fier cu inima alb-visinie. Degeaba, aceste lucruri nu mai conteaza catusi de putin in fotbalul de azi. Sunt incercati tot felul de jucatori luati de pe internet, cand uitam cate castiguri am avea investind, mai mult moral, in fosti jucatori care sunt parte din filele de istorie ale clubului. Sunt anumiti jucatori care nu sunt neaparat genii prin tehnicitate. Dar cu toate acestea trag echipa dupa ei. Sigur vi-l aduceti aminte si pe Sumudica. Adesea comic, printr-un mers de ziceai ca are febra musculara, a fost omul cheie in multe momente pentru Rapid. Prin simplul fapt ca isi monta coechipierii facea cat castigarea unui meci. Am uitat sa mai investim in astfel de jucatori. Si ce e trist e ca nici nu trebuia sa investim vreun ban, oricum acestia ar fi venit din pasiune pentru Rapid, ceea ce pentru orgoliul suporterilor rapidisti inseamna atat de mult.

Razvan a construit o echipa frumoasa, plina de avant dar si cu lacune. Ii lipseste in primul rand un jucator care sa monteze echipa. Sa incinga publicul prin atitudinea pozitiva, atat in teren, cat si prin respectul pentru galerie. Giulestenii din tribuna simt iubirea jucatorilor, de aceea jucatori precum Goanta, Tira, Sumudica, Pancu, Iencsi au fost atat de apreciati. Spectatorii stiau ca o parte din eforturile lor le erau special dedicate.

Am tot sperat ca George Copos sa vina cu o oferta pentru Adrian Iencsi, dar negustorul Copos nu investeste in ceva ce nu va aduce profit. Pentru ca patronul Rapidului nu a stiut niciodata ca imaginea poate aduce un imens profit, dar nu imediat, ci in timp.

Pe langa multe lucruri care lipsesc Rapidului unul dintre ele este si un simbol. Tocmai rasarise unul dar a fost vandut. Din pacate nu stim sa le rascuparam nici pe cele care au fost ale noastre si ar fi putut atat de usor sa fie din nou alaturi de noi.

Se spune ca atunci cand vrei sa ascunzi ceva de pret este sa o faci la vedere, pentru ca intodeauna avem tendinta sa cautam in locurile cele mai secrete cu putinta.
Parafrazand, as putea spune ca o astfel de situatie avem si la Rapid acum. Este clar ca dupa plecarea lui Karamian am ramas descoperiti pe banda stanga. Perja, oricat i-am aprecia disponibilitatea sa de a ajuta clubul ori de cate ori a fost nevoie de el, trebuie sa recunoastem ca nu are calitatile necesare acestui post. Un post care cere in principal viteza, daruire si calitatea de a oferi centrari de calitate pe care oamenii din careu sa le foloseasca. A doua solutie este Ionut Stancu. Adus la pachet cu Rada (ce tam-tam a mai fost atunci) Stancu este genul de jucator care isi da singur cu stangu in dreptu. Are momente bune, dar prea rare si totodata facute uitate de numeroasele clipe de stangacie pe care le arata deseori in joc.

In aceste conditii s-a ajuns sa se caute un om de banda pana in Brazilia. Mai intai a fost Vlatko, transfer care a cazut din diferite motive. A fost apoi adus in probe Marcelo, care si-a facut bagajele si a plecat in Brazilia inainte de a se da un verdict in legatura cu ramanerea sa.

Am cautat si am cautat, dar cred ca am uitat sa cautam exact unde ne era cel mai usor. Si anume chiar in curtea noastra. Accidentat pentru o lunga perioada de timp, Romeo Stancu a inceput in regim normal antrenamentele. Este poate riscant sa te bazezi pe un jucator care a lipsit atat de mult din peisaj. Doar daca ne gandim la ce forma avea Maldarasanu inainte de accidentare, iar apoi cand a reinceput sa joace nu ii iesea nimic. Posibil sa fie la fel si cu Romeo. Dar atunci cand a fost folosit pe acel post a dat satisfactie. Decat sa fii pierdut luni de zile alergand dupa jucatori minune, poate era mai usor sa fii dat incredere unuia de-al nostru.

Avea toata lumea de castigat. Si Copos, pentru ca nu mai dadea bani si Razvan pentru ca reusea sa reabiliteze un jucator.

Inca nu este prea tarziu, in acest ultim program de pregatire Romeo isi poate face loc in primul 11 pe partea stanga si ne putem da seama si mai bine daca poate fi o solutie.

Important este insa ca acesta sa nu fie uitat pe banca de rezerve.

Blogul unui suporter. Doar atat veti gasi aici. Viata Rapidului vazuta prin ochii unui om caruia ii place spectacolul, nebunia in sensul bun al cuvantului. La Rapid am gasit exact acea stare care ma face sa ma simt mai viu.

Duc o viata banala, Rapid este scurt-circuitul meu. Cu extazul si agonia sa. Stiti cat de fericit am fost la acel 3-3 de la Galati? Am fost poate unicul rapidist fericit, pentru ca traiam un episod dupa croiala Rapidului. Fara astfel de episoade Rapid nu ar mai fi Rapid.

Indiferent de schimbarile pe care le aduce timpul voi ramane mereu sustinatorul spectacolului, fie el si unul boem ce nu aduce rezultate.

Puteti sa imi spuneti ca fara rezultate nu am avea sponsori puternici si implicit nici bani cu care sa aducem jucatorii care sa creeze spectacol. Nu la asta ma refer eu. Ma refer la a nu uita pentru ce a fost inventat fotbalul. Pentru a fi un spectacol. Nu pentru a cumpara echipele adverse, nu pentru a cumpara arbitrii. Nu pentru a veni la televizor la emisiuni obscure si a demonstra ca fanta de lumina scoate jucatorul dintr-un off-side evident.

Daca ar veni cineva la mine si m-ar pune in ipostaza sa aleg intre o echipa campioana an de an dar care sa nu mai aiba nimic din farmecul Rapidului si una care sa fie vicecampioana sau echipa de podium dar sa aiba acesta nebunie a Giulestiului, as alege ce deja am ales. Puteti sa ma considerati un om cu o gandire mediocra, puteti sa imi reprosati faptul ca nu sunt idealist si nu imi doresc o echipa campioana cu spiritul Giulestiului, asta si pentru ca am incetat sa mai visez in printi frumosi.

Vise insa mai am, iar Rapidul este unul dintre ele, Rapid este (asa cum bine sustine Glasul rotilor de tren) un greiere care canta mereu iluzia ca fotbalul nostru ar putea fi mai bun decat este.