Baratki

Tineri, batrani, copii, doamne, domnisoare. Ultrasi, hooligani, suporteri, fanatici, simpli spectatori. Toti acestia au un lucru comun, pentru multi mai important chiar si decat viata : Rapid.
Joi, 19 februarie, ora 18 00, aveti ocazia sa luati parte la cel mai important concert dedicate Rapidului. Nu conteaza ce gen de muzica asculti de obicei, aici va fi doar muzica Giulestiului. Muzica ne va plimba prin istorie si ne va aduce fata in fata cu legendele noastre. Ne va aduce aminte de ceea ce am fost, de cei care ne-au facut sa suspinam si sa iubim acest minunat ocean de iubire alb-visinie. Ne va aduce aminte dar totodata ne va spune sa ridicam steagul si sa pornim inca o data la lupta, pentru ca Rapid respira doar printre noi.
Daca esti Rapidist nu ai voie sa lipsesti joi din Maxx. Nu conteaza ce gen de suporter esti, ce varsta, ce gen de muzica asculti, joi se va judeca dupa un singur criteriu : RAPIDUL.
Biletul va costa 19,23 RON si toate incasarile vor fi donate centrelor de juniori ai Rapidului.
Vom protesta la atitutidinea nepasatoare a conducerii asa cum a stiut sa faca intodeauna cel mai boem club : prin artisti.
Pentru mai multe detalii : www.leasa.ro

P.S. Asa cum spune si cantecul : Rapidul e o poveste pe care n-o asculta nimeni / Haideti sa facem o poveste pe care sa o asculte toti. RAPID respira doar prin noi!!

Asa va arata biletul :

Nu demult, vorbeam de nevoia de simboluri. Ma bucur ca se incearca renasterea Rapidului pe care il iubim atata. Oameni care sa vina mai intai cu inima si abia apoi cu ratiunea la club. Avem nevoie de frumosii nebuni pe care i-am adulat. Ei ne inteleg si noi ii intelegem pe ei. Rada, Manea, Iencsi. Nume care au facut generatii intregi sa isi educe odraslele in purul stil giulestean : Rapid este unica iubire.
De ce (re)venit? Bun revenit jucatorului Adi Iencsi si bun venit antrenorului Adi Iencsi. Aveam atata nevoie de amandoi. Primul este un simbol. Se pot zice atatea despre el, despre felul cum traia meciurile, despre daruire, despre cum a inteles ca galeria trebuie sa fie in prim plan. Mereu a multumit suporterilor, mereu s-a dedicat galeriei. Totul trebuia sa fie din cauza sau pentru galerie. Avem nevoie de oameni care sa puna pe primul plan Rapidul, dar mai ales galeria.
Si bun venit antrenorului. Momentan secund. Dar asa cum mi-a zis, dupa ce a obtinut titlul ca jucator si a trait atatea bucurii alaturi de cei mai minunati suporteri, ca antrenor vrea sa mai faca un lucru. Valentin Stanescu a fost primul antrenor ce a adus titlul in Giulesti. El vrea sa fie primul antrenor sa duca echipa in Liga Campionilor. Si cand capitanul isi propune ceva, sunt sigur ca va reusi.
Intr-o situatie atat de maronie, aveam nevoie de cineva care sa aduca tenta de visiniu inapoi.
De ce merita si mai mult apreciat Adi Iencsi ca a venit intr-un astfel de moment? Sa nu uitam ca el se afla intr-un proces pentru niste bani pe care clubul l-a pus sa ii plateasca, ca impozit neplatit de-a lungul a mai multi ani, obligatie ce revine clubului. Revine, fiind nevoit sa plateasca clubului Kafenberg niste bani (nu imi place sa divulg sumele, dar sunt sume mari…).
Multi s-ar intreba de ce? Pentru ce? Pentru bataia de joc a lui Copos? Nicidecum. Pentru noi, pentru voi. Pentru suporteri. Pentru ceea ce reprezinta cu adevarat Rapidul. Nu cu Copos a dansat pe garduri. Ci cu suporterii.
Stiu ca mereu am visat la un Rapid mai curat… Ne asteapta un miting, un retur cladit pe radacina de Rapidisti. Mereu am visat, sunt sigur ca asta vom face si de acum inainte. Dar macar avem motive. Avem simbolurile alaturi de noi.
Bine ai revenit Adi Iencsi, sper sa poti sa iei numarul 12.

P.S. Numarul 23 fiind luat de Marius Constantin, Adi Iencsi nu a dorit sa creeze neplaceri la echipa asa ca va incerca sa preia numarul 12. Stiti de ce? Pentru ca numarul 12 este numarul suporterului.

Scriam mai de mult ca acest club are nevoie de simboluri. Simboluri puternice, in stare sa creeze miscari de masa si simpatii imense. De simboluri negative, ne-am saturat. Ne-au patat destul istoria si renumele.
Am cautat simbolurile acestea in jucatori, foste glorii, oameni cunoscuti de prin mass-media sau zona politica, etc. Am uitat sa ne uitam chiar la noi. De ce sa nu avem un simbol pe unul dintre noi? Un om simplu, care nu a vrut sa faca valuri prin ceea ce stia. Un om care a renuntat la o slujba mai mult decat buna, ca sa intre intr-un joc atat de periculos, mai ales datorita oamenilor cu care a fost nevoit sa il joace. Si-a abandonat linistea sufleteasca si pe cea materiala pentru ce iubea mai mult : Rapid. Acest om a fost Gabriel Fuior. A fost pentru ca nu a mai putut sa suporte bataia de joc a unor oameni din clubul Rapid. Inima sa nu a mai suportat, iar la 33 de ani, aceasta a incetat sa mai bata. Am vazut si pe forumul fzr ce poate face un astfel de om. Din pacate ce a facut disparitia sa. A readus la un loc oameni care refuzau sa isi mai vorbeasca, a facut oameni sa isi ceara scuze pentru lucruri care au facut. Cred ca Rassie, nickname-ul sub care era cunoscut Gabi, poate face si mai mult.
Asa cum spunea cineva, fiecare dintre noi are un Gabi Fuior in el. Macar din aceasta cauza Gabi nu va muri niciodata. Iar simbolurile nu mor niciodata.
Atunci cand ne vom indoi de Rapid, de noi, trebuie sa ne aducem aminte de vorbele sale : RAPID UBER ALLES. Indiferent de situatie, Rapid, poate fi numai deasupra tuturor. Luati si voi cate putin din fanatismul de care dadea dovada acest om. Transformati-l intr-un fanatism pozitiv. Sa fim rai dar buni.
Pentru cei care vor sa il insoteasca pe ultimul drum pe Gabriel Fuior, inmormantarea va avea loc sambata, 8 noiembrie, chiar de ziua sa de nume, la Cimitirul Izvorul Nou, la ora 14.00. Cimitirul se afla pe Strada Murgului Nr. 47, in spatele statiei de metrou Dristor 2.

Maine voi fi inconjurat de… 5-10-20… prieteni. Nu stiu numarul. Stiu ce ne uneste. Un spirit deja uitat. Un spirit ce striga nu de mult Forza Rapid si nu muie steaua. Nu stiu cati vor mai veni. Sunt oameni si nu dobitoci. Sunt oameni ce vin pentru ceea ce insemna Rapid. Fotbal in spirit de fair-play. Suntem o asociatie cultural-sportiva si nu o inreprindere de consum, care trebuie sa produca cu orice scop si indiferent de mijloace.
Indiferent de cati voi fi inconjurat voi spune aceste cuvinte : Cei care vor sa cante alaturi de mine, sa imi stea alaturi. Vom canta pentru ceea ce am fost, ceeea ce am uitat sa fim si ceea ce vrem sa (re)devenim. Puterea mitului RAPID nu a stat in echipa. Sa fim seriosi. Am fost boemi, privind echipa. Ne-a placut. Cati nu am fost incantati de randurile Maestrului Ioan Chirila. Sunt alte vremuri. Presa creeaza scandal. Echipa hraneste aceasta hidoasa hidra. O injuram si creste si mai mult.
Ne-am concentrat atat de mult asupra echipei incat am uitat de noi. NU echipa a tinut prima pagina, ci noi! Noi suntem RAPID!. De ce uitam atat de repede? De ce ne transformam in ceea ce uram? De aceea voi sustine acel grup de nebuni care vor canta indiferent de rezultat. Nu sustinem niste mercenari. Nu sustinem pe Copos, Valvis, Taher sau orice anonim dornic de reclama pe spatele nostru. Sustinem un mit. Incetati cu muia, incetati cu strigate referitoare la anonimi. Mai presus decat orice am fost noi. Invatati sa fim din nou, noi!
Haideti sa cantam! Din nou. Mingea e la noi. NU la ei. Ei sunt doar anonimi. Cand vom invata ce putere sunt? Cand? Maine vom canta!
Si ce daca vom fi 2,4,5,6,7…. Nu numarul conteaza. Pentru mine conteaza sa nu moara un spirit. Pentru ca sunt prea putine valori si prea multe deseuri.
Vreti sa cantati? Verniti la meci. Nu vreti? NU mai veniti. Nu are rost. Nu are rost pentru ceea ce suntem din 1923. UN MIT!!!!!!

Ziua incepe bine in dreptul transferurilor. Mardare si Pardo sunt dati cu un picior si un genunchi in Giulesti. Niciodata nu o sa inteleg de ce la alte echipe jucatorii sunt anuntati in momentul cand semnatura deja incepe sa se usuce pe contract si este invitat sa faca poza cu tricoul, iar la noi se anunta ca jucatorul a semnat iar respectivul nici nu stie.
Vestea bomba pica seara. Pancu ne paraseste. Din nou conducerea noastra isi da cu stangul in dreptul. De dimineata Pancu imbatranea la Rapid iar seara Sichitiu plangea cu lacrimi de crocodil ca Pancu a hotarat sa plece in Rusia.
Sunt mai mult decat circumspect in aceasta privinta. Este vorba totusi de Pancu. Poate ca nu mai este cel din tinerete, cu acele executii bune de Play of the day pe CNN, dar ramanea acel spirit pe care l-am intalnit la doi oameni care culmea.. impreuna formau miticul numar 1923. La fel ca si Iencsi, Pancu este acel jucator pe care il cauti in teren la reusita echipei, astepti de la el un semn al bratelor care cheama galeria langa el. Acel jucator care nu se sfieste sa urce in peluza sa fie alaturi de o galerie care a jucat si rol de impresar, deturnandu-l de pe un drum cu iz de branza de oaie.
Venit de prea curand si din alta lume, Peseiro nu a avut timp sa afle de ce inseamna cu adevarat spiritul Giulestiului. Astfel, nu stie ce jucator a pierdut. Conducerea a facut ce stie mai bine. Sa se dea victima. Am incercat sa il tinem langa noi (cu vorbe probabil) dar nu s-a putut. Intr-un fel imi pare rau ca acesti jucatori care au iubit si iubesc Rapidul, se feresc sa vorbeasca deschis de tot ce este murdar, pentru a nu strica imaginea clubului.
Astazi am pierdut mai mult decat un jucator. Am pierdut ultimul simbol, un lider al galeriei din teren, un antrenor secund, am pierdut unul din catalizatorii echipei.
Pe curand Pancule!

Nu imi permit sa vorbesc in numele unei galerii. In primul rand pentru ca nu sunt liderul ei si in al doilea rand pentru ca in mare parte nu ma identific cu multi din cei care formeaza galeria in acest moment. Imi voi permite sa imi prezint scuzele in numele a mai multor suporteri care impartasesc acelasi ganduri ca si mine.
Ciudat cum o galerie care crede (mai crede?) in simboluri mai mult decat orice alta galerie a ajuns sa recurga la astfel de fapte. Indiferent ca vorbim de unii dintre cei mai mari rivali, in cazul de fata dinamo, nu aveam voie sa ne lansam la asemenea injurii la adresa unui simbol decedat pe terenul de fotbal. Asa cum bine puncta cineva pe forum, cum ar fi dragii mei daca ar veni rivalii si ne-ar injura simbolurile ce au trecut in nefiinta? Cum v-ati simti? Nu vi s-ar parea cea mai josnica fapta? Indiferent de conjunctura, asa ceva nu se face. Este o regula de bun simt ce nu trebuie incalcata sub nicio forma. Chiar nu sunteti constienti cat rau puteti sa faceti cu astfel de strigari? Injurand un om mort va simtiti mai barbati?
Repet, in ciuda faptului ca nu am dreptul sa vorbesc in numele intregii galerii, din partea celor cu bun simt, care stiu cum e sa crezi intr-un simbol, care stiu cum e sa iubesti un simbol, as dori sa prezint sincere scuze.

Pentru ca si echipa noastra a hotarat sa ia o pauza de la meciuri, ne-am gandit ca ar fi cel mai bine sa facem o intoarcere in timp. Invitatul din aceasta emisiune este d-l Luci Ciolca, un suporter cu peste 40 de ani de deplasari in tara si in afara ei.
V-ati intrebat vreodata cum s-a format galeria? Ce insemna galeria prin anii 60-70? Cum a fost ales primul lider de galerie si cum a fost apoi numit Mincea? Poveste formarii galeriei cat si transformarii fenomenului Rapid de-a lungul timpului.
Deplasarea de la Nurnberg, dar si jocul Rapidului de azi sunt subiecte discutate in aceasta emisiune. Mai sunt si altele, pe care va las sa le descoperiti.

Iata-ne ajunsi la episodul numarul 2. Avand in vedere ca am venit in fata d-voastra cu ceva intarziere sper sa ma revansez cu calitatea materialului pe care vi-l prezint.
Aceasta emisiune il are ca invitat pe d-l Ovidiu Nahoi, redactor-sef adjunct la “Adevarul” si, mai presus de toate, suporter rapidist.
Daca la primul episod ati avut parte de circa 15 minute, de data asta pregatiti-va pentru aproximativ 40 de minute, in care au fost dezbatute problemele cu care se confrunta suporterul rapidist, cum poate fi el readus la stadion, proiectul Tribuna Copiilor, manifestatia suporterilor impotriva legii lui Mitica, jocul Rapidului, “dubla” cu steaua si Nurnberg si multe lucruri din istoria Rapidului. Veti vedea pe cine vede d-l Ovidiu Nahoi ca inlocuitori pentru Lazar si M. Constantin in aceste doua meciuri.
Sper sa va captiveze la fel de tare precum m-a captivat pe mine. Cu un astfel de invitat parca iti vine nici sa nu il mai intrerupi.
Am mai adus minore schimbari decorului si in curand speram sa mai aducem inca una si vom definitiva decorul.
Ca intodeauna va astept parerile si sugestiile. Vizionare placuta.

Ca Rapid este o echipa iubita de artisti nu mai este un secret pentru nimeni. Pacat ca tocmai noi rapidistii ne aducem aminte de acest lucru numai in momente de acest gen.
Imi este greu sa pot sa vorbesc despre cel ce a fost Florian Pittis, de fapt nici nu pot sa vorbesc, nu imi permit. Imi voi permite sa vorbesc doar de o stare mai generala. Spuneam si la inceput ca Rapid este o echipa iubita de artisti. Acesta este in principal meritul trecutului. Incet, incet, odata cu stingerea acestor iubitori de frumos, pe fata Rapidului mai apare un rid. Nimanui nu ii plac ridurile, dar trebuie sa le acceptam. Asa cum trebuie sa acceptam si disparitia celui care a spus : “Mă îndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist. Exist, deci sunt rapidist!”.
De ce nu ne folosim de acesti oameni deosebiti pentru a ne construi o imagine pozitiva? De ce nu sunt lasati acesti oameni deosebiti sa isi exprime iubirea care o au fata de Rapid? Macar acum cand trecutul inca sa mai imbina cu prezentul si nu va fi prea tarziu. Cand ne vom trezi cu pustii din peluza care habar nu aveau cine canta “Vinovatii fara vina”, dar strigau : “Te vom iubi mereu” dar fara nimeni pe care sa mai iubeasca.
Avem nevoie de oameni care sa ne mai arate de ce o bara frumoasa e mai importanta decat un gol urat. Unul dintre cei care puteau sa faca acest lucru a disparut prematur dintre noi. Sa nu ii lasam si pe ceilalti sa ne scape. Avem o datorie morala fata de cel ce a fost Motul. Sa nu facem uitat spiritul Rapidului!

In incheiere va invit sa urmariti un mic moment marca Florian Pittis, cel ce va fi mereu tanar.