Baratki

Rapid este obligata sa iasa din criza pe cel mai greu teren. Deplasarea la cea mai buna echipa a campionatului se face in cel mai dificil moment al staff-ului tehnic condus de Rada.
Statistica este de partea Rapidului, Unirea necastigand niciodata, pe teren propriu, in fata echipei noastre. Iata sa vedem si statistica :

11.04.2009, Urziceni, Stadion: “Tineretului”, ora: 15:00 (Gsp Tv)
Arbitru: Augustus Constantin (Ramnicu-Valcea)
Unirea Urziceni - Rapid Bucuresti
Palmares: 5 1 2 2 4-5
Primul meci: 0-1, la Bucuresti, la 11 noiembrie 2006
Singura victorie a oaspetilor: 1-0. la 23 aprilie 2008
Ultimul meci jucat intre cele doua echipe la Urziceni: 0-1, la 23 aprilie 2008
In tur: 2-1.

Meciurile all-time din prima liga intre Unirea si Rapid:
Sezonul 2006-2007: Rapid Bucuresti - Unirea Urziceni 1 - 0
Sezonul 2006-2007: Unirea Urziceni - Rapid Bucuresti 1 - 1
Sezonul 2007-2008: Rapid Bucuresti - Unirea Urziceni 1 - 1
Sezonul 2007-2008: Unirea Urziceni - Rapid Bucuresti 0 - 1
Sezonul 2008-2009: Rapid Bucuresti - Unirea Urziceni 1 - 2

Din pacate, maine nu joaca statistica ci doua echipe aflate intr-o forma diametral opusa. Iata ultimele 2 rezultate ale celor doua echipe, din campionat :
Unirea Urziceni - CS Otopeni 1-0
Gloria Buzău - Urziceni 1-5
pe cand rapidistii au inregistrat doua infrangeri, dupa meciuri in care au avut o evolutie stearsa :
Dinamo - Rapid 3-0
Rapid - FC Timişoara 0-2
Am ales ultimele 2 partide, pentru ca au venit dupa pauza, cauzata de meciurile nationale, pauza care pentru Rapid a insemnat intrarea in aceasta criza profunda.
In clasament cele doua echipe sunt despartite de 7 puncte :
..L……………………………….pct……M……V…..E…..I
..2……Unirea Urziceni…45…..23….14….3…..6
..7……Rapid Bucureşti..38…..23….11….5…..7

Mihai Stoica este mai degraba precaut in declaratii: “Va fi un meci greu impotriva giulestenilor. Noi n-am reusit pana acum sa castigam acasa impotriva Rapidului. Chiar si un rezultat de egalitate ar fi foarte bun”.
Marian Rada, spera in continuare in echipa sa : “Sper din tot sufletul ca jucătorii să îşi revină pînă la meciul cu Urziceni, de mâine. Cu o victorie, rămînem în lupta pentru primul loc.”
Acestea sunt cifrele, restul depinde de ei si de noi. Noi trebuie sa fim alaturi de Rapid, acum, in momentele grele, pentru ca atunci cand echipa face spectacol, toata lumea este prezenta la meciuri.

Lasand la o parte unele din motive sustinute pe forumul fzr, unde explicatiile tind sa scoata in evidenta trantirea meciului, voi incerca sa ofer o explicatie sportiva a celor intamplate aseara pe stadionul din Stefan cel Mare. Asta si pentru ca refuz sa cred ca s-a ajuns la aranjamente la un asemenea nivel si pentru ca oamenii care sunt alaturi de echipa nu s-ar preta la asa ceva.
Asadar sa vedem unde s-a gresit in acest meci. Atuurile Rapidului in acest retur au fost prospetimea si rautatea. Aseara acestea au lipsit cu desavarsire. Motivele? Spadacio si J. Andrade au fost plecati o saptamana in Brazilia si au lipsit de la antrenamente. Lazar si Herea au jucat 90 de minute la nationala B a Romaniei. Bozovici si Djalovici au ajuns d-abia vineri seara de la meciurile nationalei, tocmai din acest motiv, acestia lipsind 2 saptamani de la antrenamentele echipei. Cesinha in ultimele 3 saptamani a fost accidentat. Exceptandu-l pe Herea, jucatorii enumerati erau chiar cei care dadeau viteza si rautate jocului nostru. Ofereau explozia care adeseori rupeau ritmul tern al jocului si dadeau nastere ocaziilor noastre.
Aseara Rapid a aratat practic ca un boxer incapabil sa arunce lovituri si venit sa incaseze, dar sa nu cada timp de 90 de minute.
Pe de alta parte, meciul se poate spune, ca a fost pierdut si tactic. Este stiut faptul ca la dinamo, hiba este in centrul apararii, acolo unde Tamas si Moti sunt adeseori cei care ingroapa echipa prin gafele lor. Rada nu a stiut sa forteze acolo unde trebuia. A preferat sa joace cu doi mijlocasi la inchidere, care s-au calcat in picioare, cand trebuia sa joace cu doua varfuri si sa puna presiune pe cele doua verigi slabe ale echipei dinamoviste.
Dupa meci, este destul de usor sa te dai doct. Nu asta am incercat, ci doar sa ofer o explicatie sportiva tuturor celor care au vazut un scenariu pe care refuz sa il cred, dar la care trebuie sa recunosc ca m-am gandit si eu.
Cel mai important lucru, acum, este sa dovedim ca ne-am insusit cel mai bine cantecul nostru : “Niciodata nu sunt trist” si ca stim sa fim alaturi de echipa in astfel de momente neplacute. Cei ce pregatesc echipa merita acest lucru. Sunt Rapidisti 101% si trebuie sa ii incurajam, macar pe ei.

Asemanarile, cat si diferentele, dintre “Circul” din Stefan cel Mare si Teatrul Giulesti, sunt multe si se intind de-a lungul unei istorii create de miscarile sociale si din pacate si de cele politice.

Circul lui Borcea privind vacanta petrecuta alaturi de Lupescu, care ziceau ei nu se va vedea deloc in arbitrajele lui Dinamo, a semanat cu teatrul, la fel de fals a lui Copos, de zi cu zi, referitor la retragerea sa. Dar aici se opresc asemanarile dintre cele doua cluburi, asemanari ce raman la nivel de conducatori.
Pentru ca atunci cand vine vorba de jocul de fotbal, a lui Dinamo, nu este decat un circ de prost gust cu un bufon pe post de arbitru si cu bieti saltimbanci pe post de jucatori. Jucatori ce se viseaza de ani de zile in Liga Campionilor, iar din cauza reveriei lor uita sa joace mai intai de toate in Liga din Romania. Pe de alta parte, fotbalul practicat de Rapid, este transpunerea in iarba a muncii unor artisti sprijiniti de sudoarea unor oameni dispusi sa care pianul. In spatele acestora sta un regizor constient de ceea ce a insemnat si inseamna spiritul Giulestiului.
Iar aceasta alaturare, ce tine mai degraba de o mana divina, a circului cu o echipa si a teatrului cu cealalta nu tine de azi sau de ieri.. ci chiar de la infiintarea celor doua cluburi si au continuat sa fie intr-o stransa legatura pana in prezent.
Inceputul clubului comunist Dinamo, a fost un adevarat circ, cu adevarate acrobatii ce nu tineau de dreptungiul verde ci mai degraba de patratul maroniu al birourilor ce apartineau celor care imparteau titlurile intr-o epoca gri ce nu avea nimic in comun cu gloriosul auriu atribuit acelor vremuri.

Giulestiul s-a nascut din boemia oamenilor doritori de spectacol. Piesele puteau fii comedii sau drame. Niciodata nu puteai sa stii finalul, chiar daca pentru unii credeau ca este evident. Si toata aceasta nebunie, acest simt al realului a atras din ce in ce mai multi oameni.
In timp ce unii continua tristul circ cu diverse accidentari pentru a nu isi trimite oamenii pe la loturile nationale sau pentru eventuale surprize expirate, ceilalti isi vad de treaba in incercarea de a duce mai departe spiritul unor reprezentatii care sa placa ochiului.
Dar asa a fost mereu, unii cu circul, iar altii cu spectacolul. In final, noi aplaudam artisti iar ei doar niste circari.

Maine voi fi inconjurat de… 5-10-20… prieteni. Nu stiu numarul. Stiu ce ne uneste. Un spirit deja uitat. Un spirit ce striga nu de mult Forza Rapid si nu muie steaua. Nu stiu cati vor mai veni. Sunt oameni si nu dobitoci. Sunt oameni ce vin pentru ceea ce insemna Rapid. Fotbal in spirit de fair-play. Suntem o asociatie cultural-sportiva si nu o inreprindere de consum, care trebuie sa produca cu orice scop si indiferent de mijloace.
Indiferent de cati voi fi inconjurat voi spune aceste cuvinte : Cei care vor sa cante alaturi de mine, sa imi stea alaturi. Vom canta pentru ceea ce am fost, ceeea ce am uitat sa fim si ceea ce vrem sa (re)devenim. Puterea mitului RAPID nu a stat in echipa. Sa fim seriosi. Am fost boemi, privind echipa. Ne-a placut. Cati nu am fost incantati de randurile Maestrului Ioan Chirila. Sunt alte vremuri. Presa creeaza scandal. Echipa hraneste aceasta hidoasa hidra. O injuram si creste si mai mult.
Ne-am concentrat atat de mult asupra echipei incat am uitat de noi. NU echipa a tinut prima pagina, ci noi! Noi suntem RAPID!. De ce uitam atat de repede? De ce ne transformam in ceea ce uram? De aceea voi sustine acel grup de nebuni care vor canta indiferent de rezultat. Nu sustinem niste mercenari. Nu sustinem pe Copos, Valvis, Taher sau orice anonim dornic de reclama pe spatele nostru. Sustinem un mit. Incetati cu muia, incetati cu strigate referitoare la anonimi. Mai presus decat orice am fost noi. Invatati sa fim din nou, noi!
Haideti sa cantam! Din nou. Mingea e la noi. NU la ei. Ei sunt doar anonimi. Cand vom invata ce putere sunt? Cand? Maine vom canta!
Si ce daca vom fi 2,4,5,6,7…. Nu numarul conteaza. Pentru mine conteaza sa nu moara un spirit. Pentru ca sunt prea putine valori si prea multe deseuri.
Vreti sa cantati? Verniti la meci. Nu vreti? NU mai veniti. Nu are rost. Nu are rost pentru ceea ce suntem din 1923. UN MIT!!!!!!

Primul derby al campionatului se anunta a fi unul spectaculos prin prisma naturii jucatorilor. Latini, de profil, in genere, tehnic. La Rapid si-a spus cuvantul tracul si faptul ca in acest moment de constructie al echipei sunt mult mai importante punctele. Spectacolul poate veni si in momentele ulterioare. Trebuie sa fim constienti ca oricat ne-am dori de mult spectacolul este destul de greu de realizat. Este doar etapa a treia, Peseiro spunand ca Rapid este undeva pe la 60% din capacitate si inclin sa ii dau dreptate.
Insusi cel mai bun jucator roman al momentului, Costin Lazar, a marturisit ca de obicei jucatorii rapidisti isi propun sa faca spectacol, dar azi au trebuit sa munceasca foarte mult pentru cele trei puncte, iar din punct de vedere al spectacolului isi vor lua revansa cu alte ocazii. Si sunt sigur de acest lucru.
Cred ca au fost doua reprize opuse. In prima, in 11 la 11, Rapid a avut ocaziile mai importante, dar pe care nu le-au putut duce la capat. A doua repriza, a inceput foarte bine pentru Rapid, dar se putea termina foarte rau, daca adversarii marcau la una din cele 3 mari ocazii. Cu un om mai putin pe teren, Clujul era sa dea lovitura pe contra-atac, un lucru care intriga destul de mult. Norocul tine si cu cei puternici, iar in acest meci am avut de partea noastra si norocul.
Despre arbitraj au spus altii foarte multe. Poate tocmai cei care ar trebui cel mai mult sa lase capul in pamant, dupa cat au furat sezonul trecut. Dar traim in tara in care hotii striga hotii dupa conceptul conform caruia : cine striga mai tare are dreptate. In afara de un cartonas rosu la Boya, eu zic ca arbitrul nu ne-a favorizat. In prima repriza a lasat prea liber un joc marlanesc prestat de cei de la Cluj. Faulturi de o deosebita violenta de la spate. Dar daca ne uitam pe banca tehnica vedem un fost fundas care deseori apela la astfel de metode de intimidare a adversarului.
Ca o concluzie, nu a fost spectacolul pe care il asteptam. Dar a fost primul derby al campionatului si presiunea si-a spus cuvantul. Cred ca de acum va fi mai usor, odata scapati de acest meci. Pana atunci putem spune : 1-0 si 3 puncte. Doar atat. Pentru moment.

Nu pot sa ma laud cu o experienta de viata de om alaturi de aceasta minunata galerie. Pentru mine pana acum in toti acesti ani galeria noastra are trei varfuri. Repet, din punctul meu de vedere. Meciul cu Karlsruhe, cu intreg stadionul inconjurat de torte verzi si o singura voce ce iti ramane in minte pe vecie. Apoi a fost momentul finalei de cupa, dupa pierderea campionatului, pe Lia Manoliu, cand giulestenii au adunat acea ura in ei, ura aceea a omului infrant cand se crede invingator inainte de vreme. Acea refulare care a facut sa avem o tribuna a doua furibunda pe cel mai mare stadion al tarii. Acel moment nebun, din 1998, in care cartoanele alb-visinii zburau prin aer si toata lumea nu se mai putea concetra la joc ci doar la acest joc nebun, nascut din pasiunea celei mai nebune galerii.
A urmat apoi momentul finalei de cupa (e poate si ceva mai special la cupa, un singur meci, acel meci de totul sau nimic, ni se potriveste atat de bine) de la Timisoara. Aproximativ 5000 de oameni care au cantat, au fluturat steaguri, si mai ales au facut o atmosfera atat de frumoasa in oras.
Sigur, momente frumoase sunt multe, traite alaturi de aceasta galerie. As mai putea aminti, mai multe meciuri de pe Cotroceni, unde galeria sta la tribuna a doua, atat de aproape de teren si unde devenim una cu echipa. Sau acea atmosfera din Ghencea, de poveste, cu mii de steaguri fluturand. Dar pentru mine acelea sunt trei episoade de neuitat.
In ultimul timp, trebuie sa recunosc, traiam din amintiri. Galeria nu mai era ceea ce stiam eu ca e. Multe la-la-la-uri, prea multe seminte sparte si prea putine aplauze, prea multe conflicte si prea putine idei comune.
Daca vreti, pentru mine, episodul Constanta, de acum, a fost ca o resuscitare. Vedeam galeria intr-o coma, o galerie care refuza sa moara, dar care nu mai avea stralucire.
Nu am fost la fel de multi ca pe Lia Manoliu sau ca la Timisoara. Dar am regasit ceea ce pierdusem. Rautatea. Acel virus pe care il avem in noi si pe care multi ori il uitasera ori au vrut sa il uite. Acel lucru care ne face sa cantam atat de violent, care transforma cantecul intr-o energie ce se transfera echipei si ii da aripi.
A trebuit sa dispara Copos din peisaj, sa avem din nou o echipa, mai organizata ca niciodata, un joc spectaculos si sa traim din nou. Pentru cei care nu au fost la Constanta, va spun, aveti ce sa regratati. Aici am reinviat, aici am fost injectati din nou cu un virus ce parea pierdut. Un virus numit : nebunie visinie. Mai aveti o sansa, sa regasiti acest virus sambata seara. Ce seara… cand visiniul va intalni visiniu, cand CFR-ul se va duela cu CFR. Oarecum derutant. Dar nu si pentru noi. Noi avem un singur lucru de facut. Sa ne aducem aminte de trecut, sa traim in prezent si sa speram la viitor. Cum? Cantand. Ca la Timisoara, ca pe Lia Manoliu, ca pe Cotroceni. Asa cum stim doar noi. Trebuie doar sa ne aducem aminte. La Constanta a fost doar inceputul. Doar aducerea aminte. In fond, este doar o rautate regasita.

Ca suporter rapidist, nu cred ca este vreunul, care sa nu fi fost entuziasmat de jocul de posesie si de executiile pline de siguranta ale giulestenilor. Totodata trebuie sa ramanem cu picioarele pe pamant si sa punem in balanta si faptul ca aseara Rapid a jucat cotra nimeni. Gloria Bistrita nu a reusit sa se adune la acest inceput de campionat, nereusind sa dea vreo replica jocului bine pus la punct al gazdelor.
O partida dominata de la un capat la altul nu iti poate oferi tabloul complet a ceea ce poate face o echipa. Aseara Rapid nu a fost pusa sub presiune, nu a trebuit sa se apere, nu a jucat contra ceasului. Ramane de vazut daca legiunea straina va juca la fel de bine in conditiile de mai sus, mai ales intr-un derby in care mai intervin si apostrofarile publicului. Pericolul vine si de la faptul ca suporterii sunt purtati de valul acestui joc incantator si vor vrea sa vada etapa de etapa aceste scoruri.
Inceputul este bun, dar orice inceput bun obliga la un traseu ce urmeaza la fel de bun, altfel va ramane doar o etapa in care am strigat intr-o portugheza-romana : censajional.

Chiar daca ploile din ultima vreme vin sa contrazica faptul ca suntem in mijlocul unei canicule, putem spune ca incepe campionatul in timpuri fierbinti mai ceva ca niciodata.
Si asa cum ne-am obisnuit in Romania, campionatul acesta incepe fara ca ecourile de la cazurile bricheta si valiza, sa se fi stins.
Un campionat care arde mai intens ca niciodata. Cel putin pe hartie. Fiecare incearca sa isi laude mai aibitir decat ceilalti achizitiile. Inainte de razboiul de pe teren are loc cel psihologic. Fiecare cu argumentele sale.
Rapid le are pe ale sale. Jucatori de creatie cu glezna fina, fundasi care par sa aiba siguranta care ne-a lipsit in ultimele sezoane, pressing pana aproape de careul advers. Peste toate insa, cel mai important ramane antrenorul Peseiro. Un tip care, sa speram, ca a invatat din sincopele de pe final de campionat care in doua randuri l-au facut sa piarda titlul. Daca va reusi sa omogenizeze cat mai repede primul 11, sa isi dea seama dupa cateva meciuri unde trebuie intarit sau doar schimbat ceva si mai important decat orice, sa isi stapaneasca vestiarul, unul care la o prima privire poate parea ca s-a impartit in romani si straini, avem o mare sansa la titlu.
In speranta ca se va juca pe teren si numai pe teren, va invit in tribuna sa urmarim cu sufletul la gura acest campionat fierbinte.
Asadar, la meci dragilor, incepe!

In faptul ca fotbalul pe teren a murit? In faptul ca mama prostilor si a hotilor e mereu gravida in tara asta? In faptul ca sunt oameni care i-au vazut pe acei stelisti sau rapidisti aruncand obiecte in teren si nu au intervenit?
Viorel Moldovan a facut tot dupa un meci cu steaua o declaratie pentru care a fost pus la zid : “Este un jeg de tara”. Mare dreptate ai Vio.
Dar stiti care cred ca este cel mai mare pericol? Ca s-a creat cel mai periculos precedent. Acela a castigarii meciului de niste suporteri adversi deghizati printre cei ai gazdelor. Adio la cantonamente pentru jucatori si pregatiri tactice. Iei omu, ii dai piatra (suna preistoric, nu?) si pac, gata meciul, 3-0, ura si la gara.
Dar de ce ma tem ca ii vor scoate vinovati pe rapidisti acum si apoi vor judeca cu totul altfel episoadele de acest gen?
De ce au fost pana acum atatea cazuri si tocmai acum s-au gasit sa inceapa cu Rapid? Si intr-un meci contra oilor din ghencea?
Nu e prea strigator la cer totusi ce se intampla? Toti ceilalti suporteri, puneti-va intrebarea incercand sa analizati din punctul de vedere al vostru. Daca vi se intampla voua? Cum v-ati fi simtit?

Nici nu stiu ce este mai jalnic in tot acest episod. Faptul ca suporterii din tribuna nu au luat atitudine… sau modul in care lovin se ruga de arbitru sa opreasca jocul. Credeti-ma ca pentru mine acesta va ramane cel mai patetic episod care poate fi vazut pe un teren de fotbal. Mi-ar fi rusine sa ma bucur pe teren pentru o astfel de victorie. Denota slabiciune, lipsa a valorii, frica de confruntare si o totala lipsa de fair-play.
Ma tem ca astazi a fost ucis fotbalul, pentru ca nu cred ca se va acorda rejucarea sau continuarea meciului din minutul 73, din simplu motiv ca ar avantaja Rapid si ar dezavantaja steaua.

P.s. Cuvintele scrise cu litera mica au fost scrise intentionat, nu este vorba de vreo greseala, ci doar asa merita sa fie scrise de acum inainte acele nume.

Nu stiu daca Rapidul construit de buzunarele “goale” ale lui Copos si tactica tot mai “goala” a lui Rednic a aratat vreodata mai dezolant.
Un Copos care nici el nu mai stie daca vinde sau nu vinde clubul iar un Rednic care a pierdut de mult fraiele acestei echipe tot mai spera la locul doi si chiar la titlul, invocand calculele matematice. Domnule Rednic ca sa puteti sa invingeti o echipa la care atacantul face placaj la portar iar fundasii precum Golanski au executii de Harlem Globetrotters, trebuie sa aveti un joc foarte bun, capabil sa depaseasca aportul arbitrilor pentru formatia de langa cimitirul Ghencea. Iar in acest moment Rapidul arata un singur joc : previzibil, lent, cu multe mingi lungi si foarte vulnerabila in aparare cat si la fazele fixe.
Rapid pare mai degraba o corabie ramasa fara un om in stare sa o scoata din deriva. Apele inca mai sunt cum mai sunt pentru ca acesti doi oameni tot incearca sa induca lumea in ceata cu sansele la Liga Campionilor. Nu spun ca este imposibil ca Rapid sa castige meciul cu Steaua, echipa noastra aratand de multe ori in istoria sa ca poate rasturna orice pronostic prin doza de nebunie specifica Giulestiului. Dar ca sa termini pe locul doi ai nevoie de mai mult decat un moment de nebunie. Iti trebuie un grup unit si mai ales o strategie bine pusa la punct de catre cei doi conducatori : administrativ si tehnic.
Dar cel administrativ a preferat sa se retraga aproape intreaga iarna si sa lanseze zvonuri ca vinde.. apoi plangandu-si in palma ca nimeni nu vrea Rapidul si trebuie el sa lupte sa duca mai departe acest spirit. Iar cel tehnic a facut ce stie el mai bine : sa isi puna vestiarul in cap, inlaturand jucatori din lot si criticandu-si jucatorii pentru diverse motive. Iar cei doi s-au trezit pusi in fata unor situatii in care dau dovada ca nu fac fata : unul ca si-a gasit cumparator de care si daca vrea se pare ca nu mai poate sa scape, iar celalalt s-a trezit dominat de vestiar.
Iar jocul Rapidului pare oarecum o oglinda a acestei situatii : un joc fara chef, fara o idee, fara sa stie daca vrea intr-adevar sa invinga sau doar sa inlature pe cineva.
Credeti ca se mai poate redresa Rapidul cu cei doi la conducere sau este mai bine sa vina o alta mentalitate, un alt antrenor. sa se produca un soc la aceasta echipa?