Baratki

Rapid este obligata sa iasa din criza pe cel mai greu teren. Deplasarea la cea mai buna echipa a campionatului se face in cel mai dificil moment al staff-ului tehnic condus de Rada.
Statistica este de partea Rapidului, Unirea necastigand niciodata, pe teren propriu, in fata echipei noastre. Iata sa vedem si statistica :

11.04.2009, Urziceni, Stadion: “Tineretului”, ora: 15:00 (Gsp Tv)
Arbitru: Augustus Constantin (Ramnicu-Valcea)
Unirea Urziceni - Rapid Bucuresti
Palmares: 5 1 2 2 4-5
Primul meci: 0-1, la Bucuresti, la 11 noiembrie 2006
Singura victorie a oaspetilor: 1-0. la 23 aprilie 2008
Ultimul meci jucat intre cele doua echipe la Urziceni: 0-1, la 23 aprilie 2008
In tur: 2-1.

Meciurile all-time din prima liga intre Unirea si Rapid:
Sezonul 2006-2007: Rapid Bucuresti - Unirea Urziceni 1 - 0
Sezonul 2006-2007: Unirea Urziceni - Rapid Bucuresti 1 - 1
Sezonul 2007-2008: Rapid Bucuresti - Unirea Urziceni 1 - 1
Sezonul 2007-2008: Unirea Urziceni - Rapid Bucuresti 0 - 1
Sezonul 2008-2009: Rapid Bucuresti - Unirea Urziceni 1 - 2

Din pacate, maine nu joaca statistica ci doua echipe aflate intr-o forma diametral opusa. Iata ultimele 2 rezultate ale celor doua echipe, din campionat :
Unirea Urziceni - CS Otopeni 1-0
Gloria Buzău - Urziceni 1-5
pe cand rapidistii au inregistrat doua infrangeri, dupa meciuri in care au avut o evolutie stearsa :
Dinamo - Rapid 3-0
Rapid - FC Timişoara 0-2
Am ales ultimele 2 partide, pentru ca au venit dupa pauza, cauzata de meciurile nationale, pauza care pentru Rapid a insemnat intrarea in aceasta criza profunda.
In clasament cele doua echipe sunt despartite de 7 puncte :
..L……………………………….pct……M……V…..E…..I
..2……Unirea Urziceni…45…..23….14….3…..6
..7……Rapid Bucureşti..38…..23….11….5…..7

Mihai Stoica este mai degraba precaut in declaratii: “Va fi un meci greu impotriva giulestenilor. Noi n-am reusit pana acum sa castigam acasa impotriva Rapidului. Chiar si un rezultat de egalitate ar fi foarte bun”.
Marian Rada, spera in continuare in echipa sa : “Sper din tot sufletul ca jucătorii să îşi revină pînă la meciul cu Urziceni, de mâine. Cu o victorie, rămînem în lupta pentru primul loc.”
Acestea sunt cifrele, restul depinde de ei si de noi. Noi trebuie sa fim alaturi de Rapid, acum, in momentele grele, pentru ca atunci cand echipa face spectacol, toata lumea este prezenta la meciuri.

Lasand la o parte unele din motive sustinute pe forumul fzr, unde explicatiile tind sa scoata in evidenta trantirea meciului, voi incerca sa ofer o explicatie sportiva a celor intamplate aseara pe stadionul din Stefan cel Mare. Asta si pentru ca refuz sa cred ca s-a ajuns la aranjamente la un asemenea nivel si pentru ca oamenii care sunt alaturi de echipa nu s-ar preta la asa ceva.
Asadar sa vedem unde s-a gresit in acest meci. Atuurile Rapidului in acest retur au fost prospetimea si rautatea. Aseara acestea au lipsit cu desavarsire. Motivele? Spadacio si J. Andrade au fost plecati o saptamana in Brazilia si au lipsit de la antrenamente. Lazar si Herea au jucat 90 de minute la nationala B a Romaniei. Bozovici si Djalovici au ajuns d-abia vineri seara de la meciurile nationalei, tocmai din acest motiv, acestia lipsind 2 saptamani de la antrenamentele echipei. Cesinha in ultimele 3 saptamani a fost accidentat. Exceptandu-l pe Herea, jucatorii enumerati erau chiar cei care dadeau viteza si rautate jocului nostru. Ofereau explozia care adeseori rupeau ritmul tern al jocului si dadeau nastere ocaziilor noastre.
Aseara Rapid a aratat practic ca un boxer incapabil sa arunce lovituri si venit sa incaseze, dar sa nu cada timp de 90 de minute.
Pe de alta parte, meciul se poate spune, ca a fost pierdut si tactic. Este stiut faptul ca la dinamo, hiba este in centrul apararii, acolo unde Tamas si Moti sunt adeseori cei care ingroapa echipa prin gafele lor. Rada nu a stiut sa forteze acolo unde trebuia. A preferat sa joace cu doi mijlocasi la inchidere, care s-au calcat in picioare, cand trebuia sa joace cu doua varfuri si sa puna presiune pe cele doua verigi slabe ale echipei dinamoviste.
Dupa meci, este destul de usor sa te dai doct. Nu asta am incercat, ci doar sa ofer o explicatie sportiva tuturor celor care au vazut un scenariu pe care refuz sa il cred, dar la care trebuie sa recunosc ca m-am gandit si eu.
Cel mai important lucru, acum, este sa dovedim ca ne-am insusit cel mai bine cantecul nostru : “Niciodata nu sunt trist” si ca stim sa fim alaturi de echipa in astfel de momente neplacute. Cei ce pregatesc echipa merita acest lucru. Sunt Rapidisti 101% si trebuie sa ii incurajam, macar pe ei.

Asemanarile, cat si diferentele, dintre “Circul” din Stefan cel Mare si Teatrul Giulesti, sunt multe si se intind de-a lungul unei istorii create de miscarile sociale si din pacate si de cele politice.

Circul lui Borcea privind vacanta petrecuta alaturi de Lupescu, care ziceau ei nu se va vedea deloc in arbitrajele lui Dinamo, a semanat cu teatrul, la fel de fals a lui Copos, de zi cu zi, referitor la retragerea sa. Dar aici se opresc asemanarile dintre cele doua cluburi, asemanari ce raman la nivel de conducatori.
Pentru ca atunci cand vine vorba de jocul de fotbal, a lui Dinamo, nu este decat un circ de prost gust cu un bufon pe post de arbitru si cu bieti saltimbanci pe post de jucatori. Jucatori ce se viseaza de ani de zile in Liga Campionilor, iar din cauza reveriei lor uita sa joace mai intai de toate in Liga din Romania. Pe de alta parte, fotbalul practicat de Rapid, este transpunerea in iarba a muncii unor artisti sprijiniti de sudoarea unor oameni dispusi sa care pianul. In spatele acestora sta un regizor constient de ceea ce a insemnat si inseamna spiritul Giulestiului.
Iar aceasta alaturare, ce tine mai degraba de o mana divina, a circului cu o echipa si a teatrului cu cealalta nu tine de azi sau de ieri.. ci chiar de la infiintarea celor doua cluburi si au continuat sa fie intr-o stransa legatura pana in prezent.
Inceputul clubului comunist Dinamo, a fost un adevarat circ, cu adevarate acrobatii ce nu tineau de dreptungiul verde ci mai degraba de patratul maroniu al birourilor ce apartineau celor care imparteau titlurile intr-o epoca gri ce nu avea nimic in comun cu gloriosul auriu atribuit acelor vremuri.

Giulestiul s-a nascut din boemia oamenilor doritori de spectacol. Piesele puteau fii comedii sau drame. Niciodata nu puteai sa stii finalul, chiar daca pentru unii credeau ca este evident. Si toata aceasta nebunie, acest simt al realului a atras din ce in ce mai multi oameni.
In timp ce unii continua tristul circ cu diverse accidentari pentru a nu isi trimite oamenii pe la loturile nationale sau pentru eventuale surprize expirate, ceilalti isi vad de treaba in incercarea de a duce mai departe spiritul unor reprezentatii care sa placa ochiului.
Dar asa a fost mereu, unii cu circul, iar altii cu spectacolul. In final, noi aplaudam artisti iar ei doar niste circari.

Primul derby al campionatului se anunta a fi unul spectaculos prin prisma naturii jucatorilor. Latini, de profil, in genere, tehnic. La Rapid si-a spus cuvantul tracul si faptul ca in acest moment de constructie al echipei sunt mult mai importante punctele. Spectacolul poate veni si in momentele ulterioare. Trebuie sa fim constienti ca oricat ne-am dori de mult spectacolul este destul de greu de realizat. Este doar etapa a treia, Peseiro spunand ca Rapid este undeva pe la 60% din capacitate si inclin sa ii dau dreptate.
Insusi cel mai bun jucator roman al momentului, Costin Lazar, a marturisit ca de obicei jucatorii rapidisti isi propun sa faca spectacol, dar azi au trebuit sa munceasca foarte mult pentru cele trei puncte, iar din punct de vedere al spectacolului isi vor lua revansa cu alte ocazii. Si sunt sigur de acest lucru.
Cred ca au fost doua reprize opuse. In prima, in 11 la 11, Rapid a avut ocaziile mai importante, dar pe care nu le-au putut duce la capat. A doua repriza, a inceput foarte bine pentru Rapid, dar se putea termina foarte rau, daca adversarii marcau la una din cele 3 mari ocazii. Cu un om mai putin pe teren, Clujul era sa dea lovitura pe contra-atac, un lucru care intriga destul de mult. Norocul tine si cu cei puternici, iar in acest meci am avut de partea noastra si norocul.
Despre arbitraj au spus altii foarte multe. Poate tocmai cei care ar trebui cel mai mult sa lase capul in pamant, dupa cat au furat sezonul trecut. Dar traim in tara in care hotii striga hotii dupa conceptul conform caruia : cine striga mai tare are dreptate. In afara de un cartonas rosu la Boya, eu zic ca arbitrul nu ne-a favorizat. In prima repriza a lasat prea liber un joc marlanesc prestat de cei de la Cluj. Faulturi de o deosebita violenta de la spate. Dar daca ne uitam pe banca tehnica vedem un fost fundas care deseori apela la astfel de metode de intimidare a adversarului.
Ca o concluzie, nu a fost spectacolul pe care il asteptam. Dar a fost primul derby al campionatului si presiunea si-a spus cuvantul. Cred ca de acum va fi mai usor, odata scapati de acest meci. Pana atunci putem spune : 1-0 si 3 puncte. Doar atat. Pentru moment.

Nu pot sa ma laud cu o experienta de viata de om alaturi de aceasta minunata galerie. Pentru mine pana acum in toti acesti ani galeria noastra are trei varfuri. Repet, din punctul meu de vedere. Meciul cu Karlsruhe, cu intreg stadionul inconjurat de torte verzi si o singura voce ce iti ramane in minte pe vecie. Apoi a fost momentul finalei de cupa, dupa pierderea campionatului, pe Lia Manoliu, cand giulestenii au adunat acea ura in ei, ura aceea a omului infrant cand se crede invingator inainte de vreme. Acea refulare care a facut sa avem o tribuna a doua furibunda pe cel mai mare stadion al tarii. Acel moment nebun, din 1998, in care cartoanele alb-visinii zburau prin aer si toata lumea nu se mai putea concetra la joc ci doar la acest joc nebun, nascut din pasiunea celei mai nebune galerii.
A urmat apoi momentul finalei de cupa (e poate si ceva mai special la cupa, un singur meci, acel meci de totul sau nimic, ni se potriveste atat de bine) de la Timisoara. Aproximativ 5000 de oameni care au cantat, au fluturat steaguri, si mai ales au facut o atmosfera atat de frumoasa in oras.
Sigur, momente frumoase sunt multe, traite alaturi de aceasta galerie. As mai putea aminti, mai multe meciuri de pe Cotroceni, unde galeria sta la tribuna a doua, atat de aproape de teren si unde devenim una cu echipa. Sau acea atmosfera din Ghencea, de poveste, cu mii de steaguri fluturand. Dar pentru mine acelea sunt trei episoade de neuitat.
In ultimul timp, trebuie sa recunosc, traiam din amintiri. Galeria nu mai era ceea ce stiam eu ca e. Multe la-la-la-uri, prea multe seminte sparte si prea putine aplauze, prea multe conflicte si prea putine idei comune.
Daca vreti, pentru mine, episodul Constanta, de acum, a fost ca o resuscitare. Vedeam galeria intr-o coma, o galerie care refuza sa moara, dar care nu mai avea stralucire.
Nu am fost la fel de multi ca pe Lia Manoliu sau ca la Timisoara. Dar am regasit ceea ce pierdusem. Rautatea. Acel virus pe care il avem in noi si pe care multi ori il uitasera ori au vrut sa il uite. Acel lucru care ne face sa cantam atat de violent, care transforma cantecul intr-o energie ce se transfera echipei si ii da aripi.
A trebuit sa dispara Copos din peisaj, sa avem din nou o echipa, mai organizata ca niciodata, un joc spectaculos si sa traim din nou. Pentru cei care nu au fost la Constanta, va spun, aveti ce sa regratati. Aici am reinviat, aici am fost injectati din nou cu un virus ce parea pierdut. Un virus numit : nebunie visinie. Mai aveti o sansa, sa regasiti acest virus sambata seara. Ce seara… cand visiniul va intalni visiniu, cand CFR-ul se va duela cu CFR. Oarecum derutant. Dar nu si pentru noi. Noi avem un singur lucru de facut. Sa ne aducem aminte de trecut, sa traim in prezent si sa speram la viitor. Cum? Cantand. Ca la Timisoara, ca pe Lia Manoliu, ca pe Cotroceni. Asa cum stim doar noi. Trebuie doar sa ne aducem aminte. La Constanta a fost doar inceputul. Doar aducerea aminte. In fond, este doar o rautate regasita.

Ca suporter rapidist, nu cred ca este vreunul, care sa nu fi fost entuziasmat de jocul de posesie si de executiile pline de siguranta ale giulestenilor. Totodata trebuie sa ramanem cu picioarele pe pamant si sa punem in balanta si faptul ca aseara Rapid a jucat cotra nimeni. Gloria Bistrita nu a reusit sa se adune la acest inceput de campionat, nereusind sa dea vreo replica jocului bine pus la punct al gazdelor.
O partida dominata de la un capat la altul nu iti poate oferi tabloul complet a ceea ce poate face o echipa. Aseara Rapid nu a fost pusa sub presiune, nu a trebuit sa se apere, nu a jucat contra ceasului. Ramane de vazut daca legiunea straina va juca la fel de bine in conditiile de mai sus, mai ales intr-un derby in care mai intervin si apostrofarile publicului. Pericolul vine si de la faptul ca suporterii sunt purtati de valul acestui joc incantator si vor vrea sa vada etapa de etapa aceste scoruri.
Inceputul este bun, dar orice inceput bun obliga la un traseu ce urmeaza la fel de bun, altfel va ramane doar o etapa in care am strigat intr-o portugheza-romana : censajional.