Baratki

Rapid este obligata sa iasa din criza pe cel mai greu teren. Deplasarea la cea mai buna echipa a campionatului se face in cel mai dificil moment al staff-ului tehnic condus de Rada.
Statistica este de partea Rapidului, Unirea necastigand niciodata, pe teren propriu, in fata echipei noastre. Iata sa vedem si statistica :

11.04.2009, Urziceni, Stadion: “Tineretului”, ora: 15:00 (Gsp Tv)
Arbitru: Augustus Constantin (Ramnicu-Valcea)
Unirea Urziceni - Rapid Bucuresti
Palmares: 5 1 2 2 4-5
Primul meci: 0-1, la Bucuresti, la 11 noiembrie 2006
Singura victorie a oaspetilor: 1-0. la 23 aprilie 2008
Ultimul meci jucat intre cele doua echipe la Urziceni: 0-1, la 23 aprilie 2008
In tur: 2-1.

Meciurile all-time din prima liga intre Unirea si Rapid:
Sezonul 2006-2007: Rapid Bucuresti - Unirea Urziceni 1 - 0
Sezonul 2006-2007: Unirea Urziceni - Rapid Bucuresti 1 - 1
Sezonul 2007-2008: Rapid Bucuresti - Unirea Urziceni 1 - 1
Sezonul 2007-2008: Unirea Urziceni - Rapid Bucuresti 0 - 1
Sezonul 2008-2009: Rapid Bucuresti - Unirea Urziceni 1 - 2

Din pacate, maine nu joaca statistica ci doua echipe aflate intr-o forma diametral opusa. Iata ultimele 2 rezultate ale celor doua echipe, din campionat :
Unirea Urziceni - CS Otopeni 1-0
Gloria Buzău - Urziceni 1-5
pe cand rapidistii au inregistrat doua infrangeri, dupa meciuri in care au avut o evolutie stearsa :
Dinamo - Rapid 3-0
Rapid - FC Timişoara 0-2
Am ales ultimele 2 partide, pentru ca au venit dupa pauza, cauzata de meciurile nationale, pauza care pentru Rapid a insemnat intrarea in aceasta criza profunda.
In clasament cele doua echipe sunt despartite de 7 puncte :
..L……………………………….pct……M……V…..E…..I
..2……Unirea Urziceni…45…..23….14….3…..6
..7……Rapid Bucureşti..38…..23….11….5…..7

Mihai Stoica este mai degraba precaut in declaratii: “Va fi un meci greu impotriva giulestenilor. Noi n-am reusit pana acum sa castigam acasa impotriva Rapidului. Chiar si un rezultat de egalitate ar fi foarte bun”.
Marian Rada, spera in continuare in echipa sa : “Sper din tot sufletul ca jucătorii să îşi revină pînă la meciul cu Urziceni, de mâine. Cu o victorie, rămînem în lupta pentru primul loc.”
Acestea sunt cifrele, restul depinde de ei si de noi. Noi trebuie sa fim alaturi de Rapid, acum, in momentele grele, pentru ca atunci cand echipa face spectacol, toata lumea este prezenta la meciuri.

Asemanarile, cat si diferentele, dintre “Circul” din Stefan cel Mare si Teatrul Giulesti, sunt multe si se intind de-a lungul unei istorii create de miscarile sociale si din pacate si de cele politice.

Circul lui Borcea privind vacanta petrecuta alaturi de Lupescu, care ziceau ei nu se va vedea deloc in arbitrajele lui Dinamo, a semanat cu teatrul, la fel de fals a lui Copos, de zi cu zi, referitor la retragerea sa. Dar aici se opresc asemanarile dintre cele doua cluburi, asemanari ce raman la nivel de conducatori.
Pentru ca atunci cand vine vorba de jocul de fotbal, a lui Dinamo, nu este decat un circ de prost gust cu un bufon pe post de arbitru si cu bieti saltimbanci pe post de jucatori. Jucatori ce se viseaza de ani de zile in Liga Campionilor, iar din cauza reveriei lor uita sa joace mai intai de toate in Liga din Romania. Pe de alta parte, fotbalul practicat de Rapid, este transpunerea in iarba a muncii unor artisti sprijiniti de sudoarea unor oameni dispusi sa care pianul. In spatele acestora sta un regizor constient de ceea ce a insemnat si inseamna spiritul Giulestiului.
Iar aceasta alaturare, ce tine mai degraba de o mana divina, a circului cu o echipa si a teatrului cu cealalta nu tine de azi sau de ieri.. ci chiar de la infiintarea celor doua cluburi si au continuat sa fie intr-o stransa legatura pana in prezent.
Inceputul clubului comunist Dinamo, a fost un adevarat circ, cu adevarate acrobatii ce nu tineau de dreptungiul verde ci mai degraba de patratul maroniu al birourilor ce apartineau celor care imparteau titlurile intr-o epoca gri ce nu avea nimic in comun cu gloriosul auriu atribuit acelor vremuri.

Giulestiul s-a nascut din boemia oamenilor doritori de spectacol. Piesele puteau fii comedii sau drame. Niciodata nu puteai sa stii finalul, chiar daca pentru unii credeau ca este evident. Si toata aceasta nebunie, acest simt al realului a atras din ce in ce mai multi oameni.
In timp ce unii continua tristul circ cu diverse accidentari pentru a nu isi trimite oamenii pe la loturile nationale sau pentru eventuale surprize expirate, ceilalti isi vad de treaba in incercarea de a duce mai departe spiritul unor reprezentatii care sa placa ochiului.
Dar asa a fost mereu, unii cu circul, iar altii cu spectacolul. In final, noi aplaudam artisti iar ei doar niste circari.

Nu demult, vorbeam de nevoia de simboluri. Ma bucur ca se incearca renasterea Rapidului pe care il iubim atata. Oameni care sa vina mai intai cu inima si abia apoi cu ratiunea la club. Avem nevoie de frumosii nebuni pe care i-am adulat. Ei ne inteleg si noi ii intelegem pe ei. Rada, Manea, Iencsi. Nume care au facut generatii intregi sa isi educe odraslele in purul stil giulestean : Rapid este unica iubire.
De ce (re)venit? Bun revenit jucatorului Adi Iencsi si bun venit antrenorului Adi Iencsi. Aveam atata nevoie de amandoi. Primul este un simbol. Se pot zice atatea despre el, despre felul cum traia meciurile, despre daruire, despre cum a inteles ca galeria trebuie sa fie in prim plan. Mereu a multumit suporterilor, mereu s-a dedicat galeriei. Totul trebuia sa fie din cauza sau pentru galerie. Avem nevoie de oameni care sa puna pe primul plan Rapidul, dar mai ales galeria.
Si bun venit antrenorului. Momentan secund. Dar asa cum mi-a zis, dupa ce a obtinut titlul ca jucator si a trait atatea bucurii alaturi de cei mai minunati suporteri, ca antrenor vrea sa mai faca un lucru. Valentin Stanescu a fost primul antrenor ce a adus titlul in Giulesti. El vrea sa fie primul antrenor sa duca echipa in Liga Campionilor. Si cand capitanul isi propune ceva, sunt sigur ca va reusi.
Intr-o situatie atat de maronie, aveam nevoie de cineva care sa aduca tenta de visiniu inapoi.
De ce merita si mai mult apreciat Adi Iencsi ca a venit intr-un astfel de moment? Sa nu uitam ca el se afla intr-un proces pentru niste bani pe care clubul l-a pus sa ii plateasca, ca impozit neplatit de-a lungul a mai multi ani, obligatie ce revine clubului. Revine, fiind nevoit sa plateasca clubului Kafenberg niste bani (nu imi place sa divulg sumele, dar sunt sume mari…).
Multi s-ar intreba de ce? Pentru ce? Pentru bataia de joc a lui Copos? Nicidecum. Pentru noi, pentru voi. Pentru suporteri. Pentru ceea ce reprezinta cu adevarat Rapidul. Nu cu Copos a dansat pe garduri. Ci cu suporterii.
Stiu ca mereu am visat la un Rapid mai curat… Ne asteapta un miting, un retur cladit pe radacina de Rapidisti. Mereu am visat, sunt sigur ca asta vom face si de acum inainte. Dar macar avem motive. Avem simbolurile alaturi de noi.
Bine ai revenit Adi Iencsi, sper sa poti sa iei numarul 12.

P.S. Numarul 23 fiind luat de Marius Constantin, Adi Iencsi nu a dorit sa creeze neplaceri la echipa asa ca va incerca sa preia numarul 12. Stiti de ce? Pentru ca numarul 12 este numarul suporterului.

Toti milionarii dorm, numai unul nu mai are somn. Ex-Berlusconi de Giulesti, are insomnii. Pai cum asa? Pai va dati seama, sa cheltuie unii in juma de sezon cat a cheltuit el in vreo 15 ani? I-a stat inima in loc acestui blestem ce pare batut in cuie la Rapid. Parca il si vad pe prea minunatul si luminatul conducator de club cum se culca seara si apoi cand adoarme incepe sa viseze mii de bancnote de euro, el alearga dupa ele si nu le prinde. Sunt sigur ca se trezeste tot transpirat, de la atata fuga, isi aprinde laptopul si isi verifica din nou conturile.
Sacrilegiu. Tocmai la clubul celui care i-a invatat pe toti cum sa arati buzunarele goale, dar nu si conturile care s-au umplut an de an dupa urma pasiunii nebune ce a tinut in spate una din cele mai frumoase echipe din fotbalul nostru.
Nu are nici cea mai mica idee cate nopti nedormite ne-a si ne creeaza in continuare acest personaj extras dintr-o comedie proasta. Incep sa cred ca Georgel nu are pe langa el nici o oglinda pentru a se vedea cat de penibil este in gesturi si in exprimari. A reusit sa indeparteze pe toata lumea si sa fie tot timpul privit cu scepticism. Este sinonim cu cuvantul teapa. Toti oamenii de calitate sunt indepartati prin atitudinea sfidatoare, mincinoasa si batjocoritoare de care da dovada fostul si actualul patron.
Totodata insomnia ar putea fi provocata si de un nou scenariu. Pana acum a tepuit doi oameni, dar nu in acelasi timp. Se pare ca acum vrea sa dea dovada de cea mai mare abilitate in a tepui oamenii. Mai multi deodata. Probabil ca daca vor veni mai multi actionari, ii va fi si mai usor sa faca disparuti banii prin diferite conturi si apoi sa ii asmuta pe colaboratori intre ei, lansand ideea ca unii au finantat iar altii nu. Dar pentru asta trebuie sa isi ia acea moaca de om ravasit, suparat pe viata, falit, jignit de suporteri, acesti barbari ce nu stiu cat de greu este sa suporti o echipa cu bani. Si apoi o sa ne plimbe iar cu povesti despre crizele financiare de la americani sau japonezi, de cei 3000 de angajati ai sai de la firmele ANA sau de cine stie ce calamitate din vreun colt al lumii, lucruri ce nu au nici o legatura cu o proasta gestionare a unui club de fotbal, dar care indeparteaza bine atentia de la subiectul principal.
Mi-as dori totusi ca insomnia sa ii fie provocata de un viitor audit care sa arate cu adevarat ce s-a intamplat cu Rapid in ultimii 15 ani. Dar astea sunt doar vise, frumoase, in care am renuntat de mult sa cred.
Ia zi Georgel, cand ne faci pe toti fericiti si scapi si tu de insomnii? Nu faci si tu un bine sa scapam unii de altii? Nu de alta, dar imi e atat de mila de tine cand vad ca nu mai pui geana pe geana… Cine o sa mai salveze lumea de la colaps financiar, cine o sa mai iasa campion la competitiile de ambarcatiuni cu vele sau cine ne mai arata cum se face un slalom pe schiuri? Hai.. ca esti atat de obosit de cativa ani incoace…

Maine voi fi inconjurat de… 5-10-20… prieteni. Nu stiu numarul. Stiu ce ne uneste. Un spirit deja uitat. Un spirit ce striga nu de mult Forza Rapid si nu muie steaua. Nu stiu cati vor mai veni. Sunt oameni si nu dobitoci. Sunt oameni ce vin pentru ceea ce insemna Rapid. Fotbal in spirit de fair-play. Suntem o asociatie cultural-sportiva si nu o inreprindere de consum, care trebuie sa produca cu orice scop si indiferent de mijloace.
Indiferent de cati voi fi inconjurat voi spune aceste cuvinte : Cei care vor sa cante alaturi de mine, sa imi stea alaturi. Vom canta pentru ceea ce am fost, ceeea ce am uitat sa fim si ceea ce vrem sa (re)devenim. Puterea mitului RAPID nu a stat in echipa. Sa fim seriosi. Am fost boemi, privind echipa. Ne-a placut. Cati nu am fost incantati de randurile Maestrului Ioan Chirila. Sunt alte vremuri. Presa creeaza scandal. Echipa hraneste aceasta hidoasa hidra. O injuram si creste si mai mult.
Ne-am concentrat atat de mult asupra echipei incat am uitat de noi. NU echipa a tinut prima pagina, ci noi! Noi suntem RAPID!. De ce uitam atat de repede? De ce ne transformam in ceea ce uram? De aceea voi sustine acel grup de nebuni care vor canta indiferent de rezultat. Nu sustinem niste mercenari. Nu sustinem pe Copos, Valvis, Taher sau orice anonim dornic de reclama pe spatele nostru. Sustinem un mit. Incetati cu muia, incetati cu strigate referitoare la anonimi. Mai presus decat orice am fost noi. Invatati sa fim din nou, noi!
Haideti sa cantam! Din nou. Mingea e la noi. NU la ei. Ei sunt doar anonimi. Cand vom invata ce putere sunt? Cand? Maine vom canta!
Si ce daca vom fi 2,4,5,6,7…. Nu numarul conteaza. Pentru mine conteaza sa nu moara un spirit. Pentru ca sunt prea putine valori si prea multe deseuri.
Vreti sa cantati? Verniti la meci. Nu vreti? NU mai veniti. Nu are rost. Nu are rost pentru ceea ce suntem din 1923. UN MIT!!!!!!

De multe ori am fost suparati ca atunci cand suntem atacati conducerea nu ia atitudine. Senzatia pe care o am in aceste momente este ca acestia s-au trezit prea tarziu. Dupa momentul zero, in care nu mai sunt permise jignirile. Concluzia la care am ajuns este ca raspunsul Rapidului este indreptatit, avand in vedere jignirile aduse clubului visiniu de vanzatorul de butelii din Stefan cel Mare, domnul Cristi Borcea. Dar modalitatea in care s-a raspuns a fost putin gresita. Trebuia sa fie taios dar fara jigniri. Chiar daca modul in care cele doua echipe au fost infiintate pot fi privite ca o jignire adusa fotbalului romanesc, modul de expunere trebuia sa fie unul mai diplomat. Nu trebuie sa uitam ca mereu atunci cand vine vorba de Rapid, se taie in carne in vie si mai mult decat atat, se aplica intocmai regulamentul. Episodul bricheta fiind cel mai recent episod.
Mai mult decat atat, din pacate, observ ca asistam din nou la o telenovela ce are in prim-plan scandalul. Acum mult timp ceream tuturor sa ne dea fotbalul inapoi. Acum cred ca este cazul sa li se dea jucatorilor fotbalul si conducatorii sa stea un pic mai in umbra. Pana la urma distributia incepe cu actorii si nu cu producatorii. Privim un film, al fotbalului, in care regizorii si actorii sunt dati la o parte si avem parte de producatori tot mai dubiosi care se pricep la toate si mai mult decat atat, acapareaza total atentia mass-media, acesti rechini in cautare de sange.
Asadar, un mare bravo conducerii ca s-a trezit si au dat un raspuns taios atacurilor venite dinspre Stefan cel Mare, dar un mare nu pentru modul in care au facut-o, mod care poate sa aduca depunctari si nu in ultimul rand pentru faptul ca nu se opresc din acest scandal, ce nu ne face cinste.

Nu pot sa ma laud cu o experienta de viata de om alaturi de aceasta minunata galerie. Pentru mine pana acum in toti acesti ani galeria noastra are trei varfuri. Repet, din punctul meu de vedere. Meciul cu Karlsruhe, cu intreg stadionul inconjurat de torte verzi si o singura voce ce iti ramane in minte pe vecie. Apoi a fost momentul finalei de cupa, dupa pierderea campionatului, pe Lia Manoliu, cand giulestenii au adunat acea ura in ei, ura aceea a omului infrant cand se crede invingator inainte de vreme. Acea refulare care a facut sa avem o tribuna a doua furibunda pe cel mai mare stadion al tarii. Acel moment nebun, din 1998, in care cartoanele alb-visinii zburau prin aer si toata lumea nu se mai putea concetra la joc ci doar la acest joc nebun, nascut din pasiunea celei mai nebune galerii.
A urmat apoi momentul finalei de cupa (e poate si ceva mai special la cupa, un singur meci, acel meci de totul sau nimic, ni se potriveste atat de bine) de la Timisoara. Aproximativ 5000 de oameni care au cantat, au fluturat steaguri, si mai ales au facut o atmosfera atat de frumoasa in oras.
Sigur, momente frumoase sunt multe, traite alaturi de aceasta galerie. As mai putea aminti, mai multe meciuri de pe Cotroceni, unde galeria sta la tribuna a doua, atat de aproape de teren si unde devenim una cu echipa. Sau acea atmosfera din Ghencea, de poveste, cu mii de steaguri fluturand. Dar pentru mine acelea sunt trei episoade de neuitat.
In ultimul timp, trebuie sa recunosc, traiam din amintiri. Galeria nu mai era ceea ce stiam eu ca e. Multe la-la-la-uri, prea multe seminte sparte si prea putine aplauze, prea multe conflicte si prea putine idei comune.
Daca vreti, pentru mine, episodul Constanta, de acum, a fost ca o resuscitare. Vedeam galeria intr-o coma, o galerie care refuza sa moara, dar care nu mai avea stralucire.
Nu am fost la fel de multi ca pe Lia Manoliu sau ca la Timisoara. Dar am regasit ceea ce pierdusem. Rautatea. Acel virus pe care il avem in noi si pe care multi ori il uitasera ori au vrut sa il uite. Acel lucru care ne face sa cantam atat de violent, care transforma cantecul intr-o energie ce se transfera echipei si ii da aripi.
A trebuit sa dispara Copos din peisaj, sa avem din nou o echipa, mai organizata ca niciodata, un joc spectaculos si sa traim din nou. Pentru cei care nu au fost la Constanta, va spun, aveti ce sa regratati. Aici am reinviat, aici am fost injectati din nou cu un virus ce parea pierdut. Un virus numit : nebunie visinie. Mai aveti o sansa, sa regasiti acest virus sambata seara. Ce seara… cand visiniul va intalni visiniu, cand CFR-ul se va duela cu CFR. Oarecum derutant. Dar nu si pentru noi. Noi avem un singur lucru de facut. Sa ne aducem aminte de trecut, sa traim in prezent si sa speram la viitor. Cum? Cantand. Ca la Timisoara, ca pe Lia Manoliu, ca pe Cotroceni. Asa cum stim doar noi. Trebuie doar sa ne aducem aminte. La Constanta a fost doar inceputul. Doar aducerea aminte. In fond, este doar o rautate regasita.

Rapid pleaca in primul sau cantonament “cu acte in regula”. Cu 4 meciuri de pregatire in care cel mai probabil Peseiro isi va da seama de potentialul echipei.
Inainte de plecare a avut loc o curatenie in lotul Rapidului. Buga, Matos, Ionut Stancu, Grigorie, Dica, Burdujan si Despotovici. Din pacate Buga si-a dovedit dependenta sa fata de Razvan Lucescu. Din jucatorul de geniu care ne-a incantat a devenit un anonim. Matos a facut exact banii care au fost cheltuiti pentru el. Ionut Stancu nu a aratat niciodata a jucator de la care sa te astepti sa te implice in lupta pentru titlu. Grigorie, acest pariu nereusit al lui Copos, ne-a facut sa intelegem de ce niciodata patronul echipei nu castiga la cazino. Dica, este un jucator prea oscilant iar Burdujan trebuia sa inteleaga de mult ca nu e de ajuns sa ai calitati ci trebuie sa si muncesti la antrenamente. Despre sarbul Despotovici nu sunt multe de spus. Poate doar ca a fost unul din multii jucatori folositi de Copos in lungul proces al bisnitei cu jucatori, pe care l-a purtat iubitorul de ambarcatiuni navale.
Asadar 7 jucatori la care s-a renuntat si mult mai putini care au sosit. 2 mijlocasi si un fundas. Unde mai pui ca si situatia lui Dani Coman este una foarte complicata, Peseiro se vede pus intr-o situatie destul de neplacuta.
O declaratie, din partea antrenorului portughez, care trebuie sa recunosc ca mi-a placut a fost cea referitoare la renuntarea la Dica, Burdujan si Grigorie : “Un antrenor trebuie să ia decizii. Iar eu am luat o decizie, e normal. De ce? Unii jucători vin, alţii pleacă. Eu cred că o echipă trebuie să le dea oportunitatea şi jucătorilor tineri să joace. Viitorul unei echipe sunt jucătorii tineri”. Avem nevoie sa gasim valori in curtea proprie, mai ales ca jucatorii luati in Elvetia au fost deseori laudati, dar nu au avut niciodata o sansa cu adevarat.
Iata cum arata, in aceste conditii, lotul care a plecat in Elvetia, alcatuit din numai 22 de fotbalisti :
Portari: Dani Coman, Andrade, Marinescu
Fundaşi: Săpunaru, Maftei, Marius Constantin, Bozovici, Păun, Bratu, Perjă, Fernandes
Mijlocaşi: Costin Lazăr, Pancu, Cesinha, Spadacio, Julio Cesar, Herea, Grigore
Atacanţi: Boya, Joao Paulo, Răduţă, Dobroiu.
La prima vedere pare cam subtire, pentru un drum lung cum este acela al cuceririi campionatului. Credeti ca este de bun augur renuntarea la cei 7 jucatori? Ce posturi credeti ca ar mai trebui intarite?

Rapid pleaca in primul sau cantonament “cu acte in regula”. Cu 4 meciuri de pregatire in care cel mai probabil Peseiro isi va da seama de potentialul echipei.
Inainte de plecare a avut loc o curatenie in lotul Rapidului. Buga, Matos, Ionut Stancu, Grigorie, Dica, Burdujan si Despotovici. Din pacate Buga si-a dovedit dependenta sa fata de Razvan Lucescu. Din jucatorul de geniu care ne-a incantat a devenit un anonim. Matos a facut exact banii care au fost cheltuiti pentru el. Ionut Stancu nu a aratat niciodata a jucator de la care sa te astepti sa te implice in lupta pentru titlu. Grigorie, acest pariu nereusit al lui Copos, ne-a facut sa intelegem de ce niciodata patronul echipei nu castiga la cazino. Dica, este un jucator prea oscilant iar Burdujan trebuia sa inteleaga de mult ca nu e de ajuns sa ai calitati ci trebuie sa si muncesti la antrenamente. Despre sarbul Despotovici nu sunt multe de spus. Poate doar ca a fost unul din multii jucatori folositi de Copos in lungul proces al bisnitei cu jucatori, pe care l-a purtat iubitorul de ambarcatiuni navale.
Asadar 7 jucatori la care s-a renuntat si mult mai putini care au sosit. 2 mijlocasi si un fundas. Unde mai pui ca si situatia lui Dani Coman este una foarte complicata, Peseiro se vede pus intr-o situatie destul de neplacuta.
O declaratie, din partea antrenorului portughez, care trebuie sa recunosc ca mi-a placut a fost cea referitoare la renuntarea la Dica, Burdujan si Grigorie : “Un antrenor trebuie să ia decizii. Iar eu am luat o decizie, e normal. De ce? Unii jucători vin, alţii pleacă. Eu cred că o echipă trebuie să le dea oportunitatea şi jucătorilor tineri să joace. Viitorul unei echipe sunt jucătorii tineri”. Avem nevoie sa gasim valori in curtea proprie, mai ales ca jucatorii luati in Elvetia au fost deseori laudati, dar nu au avut niciodata o sansa cu adevarat.
Iata cum arata, in aceste conditii, lotul care a plecat in Elvetia, alcatuit din numai 22 de fotbalisti :
Portari: Dani Coman, Andrade, Marinescu
Fundaşi: Săpunaru, Maftei, Marius Constantin, Bozovici, Păun, Bratu, Perjă, Fernandes
Mijlocaşi: Costin Lazăr, Pancu, Cesinha, Spadacio, Julio Cesar, Herea, Grigore
Atacanţi: Boya, Joao Paulo, Răduţă, Dobroiu.
La prima vedere pare cam subtire, pentru un drum lung cum este acela al cuceririi campionatului. Credeti ca este de bun augur renuntarea la cei 7 jucatori? Ce posturi credeti ca ar mai trebui intarite?

Buga, matos, stancu, grigorie, dica, burdujan si despotovic.

La 85 de ani normal ar trebui sa te simti foarte obosit. Mai ales cand ai trecut prin razboaie, schimbari de regimuri si mai ales cand te-ai luat la tranta cu aceste regimuri cand altii nici nu clipeau.
Frumusetea clubului consta in boemie, ceea ce de multe ori l-a si tras in jos. O echipa care indiferent de vremuri prin nu stiu ce formula isi pastreaza acelasi stil. Indiferent de antrenor sau jucatori, printr-un miracol, Rapid va fi mereu aceaa stare care te plimba de la agonie la extaz si retur fara nici macar sa apuci sa clipesti.
Rapid nu a fost niciodata o masina de puncte sau vreun instrument aducator de trofee. Poate si pentru ca nu si-a propus nicodata acest lucru. Asta si pentru ca a fost un club infiintat in vremuri in care unicul scop al fotbalului era spectacolul si pe undeva culturalizarea, infiintarea de prietenii si in general scopuri nobile. Fotbal in stare pura.
Vremurile s-au schimbat, Rapid insa nu. Si cum sa se mai schimbe un club la 85 de ani, cand a fost iubit de atatea lume de-a lungul istoriei.
Dragii mei, Rapid nu este, repet, acel mecanism al carui scop sunt doar trofeele. Dar va poate face sa traiti neobisnuitul, hilarul, incredibilul si chiar fericirea suprema. In stilul sau, care te face sa il iubesti si mai mult. Chiar si atunci cand isi da cu stangul in dreptul cand te astepti mai putin. Dar acel stang in drept se poate transforma intr-un pas de defilare si sa castige cand te astepti mai putin.
Daca intelegeti aceasta filosofie, daca aveti puterea sa traiti alaturi de un asemenea fenomen, va invit in tribuna, acolo unde se traieste cu adevarat iubirea fata de Rapid, sa strigam LA MULTI ANI RAPID, azi, maine si peste ani si ani, acestui fenomen ce nu are varsta.